Neuropatie periferica



Grup de afectiuni cu afectarea nervilor senzitivi si/sau motori. Se caracterizeaza prin pierderea sensibilitatii, slabiciune musculara si atrofie, diminuarea reflexelor osteotendinoase si simptome vasomotorii, izolate sau asociate. Boala poate afecta un singur nerv (mononeuropatie), doi sau mai multi nervi separati (mononeuropatie multipla), sau mai multi nervi simultan (polineuropatie). Are tendinta de a debuta distal, la nivelul degetelor, si progreseaza spre proximal. Cauzele cele mai comune ale neuropatiei periferice includ: diabetul, alcoolismul, unele medicamente, sau infectiile, de exemplu cu HIV; cauzele genetice ale bolii pot fi: amiloidoza si boala Charcot-Marie-Tooth. Diagnosticul se stabileste pe baza testelor neurofiziologice, de sange si, ocazional, prin biopsie de nerv.

Sinonim: polineuropatia periferica, nevrita periferica.