Paralizie faciala



Paralizia faciala reprezinta o paralizie a muschilor inervati de catre nervul facial. Paralizia faciala centrala se observa in cursul leziunilor vasculare cerebrale si este adesea asociata cu o hemiplegie. Ea predomina in partea inferioara a fetei: pleoapele si fruntea sunt scutite de paralizie. Tratamentul este cel al unui accident vascular cerebral. Paralizia faciala periferica, sau paralizia lui Bell, poate avea nenumarate cauze: infectioase, traumatica, tumorala, vasculara. Semnele ei sunt o asimetrie a fetei atunci cand se afla in repaus, trasaturile fiind deviate de partea sanatoasa. In partea atinsa, fata este atona, comisura buzelor cazuta, santul nazogenian mai putin profund, buzele mai larg deschise si ridurile frontale cazute. Tratamentul cuprinde reeducarea prin kineziterapie. Daca paralizia este partiala, starea pacientului se amelioreaza complet si nu persista vreo sechela. Daca paralizia este totala, trebuie administrat de urgenta un tratament cu corticosteroizi; totusi, in aproximativ jumatate din cazuri pot persista sechele relativ deranjante.