Bilirubina
Cunoscut si ca: Bilirubină totală; TBIL; Bilirubină Neonatală; Bilirubină directă; Bilirubină conjugată; Bilirubină indirectă; Bilirubină neconjugată
Denumire oficială: Bilirubina
Teste inrudite: Profilul hepatic , GGT
Bilirubina este produsă în celulele sistemului reticulo-endotelial din splină, ficat şi ganglionii limfatici. Sursa de hemoglobină este, în primul rând, hemoglobina eritrocitelor îmbătrânite. Sub acţiunea unui sistem enzimatic hemoglobina in bilirubina, fier si globina: Bilirubina formată în celulele SRE este un pigment galben insolubil în apă dar care, fiind liposolubil, poate pătrunde cu ușurință prin membranele celulare de natură lipidică. Prin aceasta, excesul de bilirubina poate provoca leziuni ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Bolile care produc liza hematiilor determină creșterea concentrației de bilirubină în sânge.
Organismul previne aceste efecte nocive prin două mecanisme principale:
-Fixarea bilirubinei pe albuminele serice
-Cuplarea cu acid glicuronic (conjugarea) şi formarea de glicuronoconjugaţi care sunt hidrosolubili şi nu mai pot pătrunde prin membranele celulare
Afecţiunile funcționale ale ficatului şi hepatitele, care împiedică conjugarea bilirubinei, determină acumularea de bilirubină liberă (neconjugată) în sânge. Prin glicuronoconjugare bilirubina devine solubilă, ceea ce favorizează eliminarea ei prin căile biliare intra- şi extra hepatice şi depozitarea ei în vezica biliară. Din colecist bilirubina este eliminată în intestin, unde, sub acţiunea unor enzime bacteriene este transformată într-o serie de compuşi incolori cunoscuți sub denumirea colectivă de urobilinogeni (stercobilinogeni). Cea mai mare o parte a acestora nu se resoarbe ci este eliminată cu materiile fecale şi numai o cantitate mică este eliminată în urină.
Blocarea căilor de evacuare a bilirubinei (de exemplu în litiaze biliare) determină creşterea concentraţiei de bilirubină în sânge şi în organism (icter mecanic).
Bilirubina conjugată (diglicuronil bilirubina) este numită bilirubină directă , deoarece este hidrosolubilă şi reacţionează direct cu reactivul Diazo.
Bilirubina liberă (neconjugată) este numită bilirubină indirectă deoarece, fiind insolubilă, nu reacţionează direct cu reactivul Diazo, ci după o prealabilă tratare cu alte substanțe.
Determinarea bilirubinei se utilizează pentru diagnosticul bolilor hepatice, anemie hemolitica, diagnostic diferențial intre diferitele tipuri de icter.
Valori normale:
0 - 0.3 mg/%
Valori anormale :
obstructie biliara ( calculi veziculari, calculi coledocieni, stricturi, cancer, metastaze, hepatom, pancreatic, ampulom, colangiocarcinom), pancreatita, hepatita ( virala, toxica, medicamentoasa), sepsis, nutriție parenterala totala, ciroza ( biliara primitiva, alcoolica), Dubin Jhonson, Rotor, boala Wilson.
Pentru lista completa de analize medicale necesare in investigarea afectiunilor ficatului, adresati-va medicului de familie sau medicului specialist gastroenterolog sau hepatolog