Sanatatea Ficatului

 

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 40 mg/ml soluţie orală

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ

Fiecare ml de soluţie orală conţine ribavirină 40 mg. Un ml Rebetol conţine sorbitol 142 mg şi zahăr 300 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie orală
Soluţia orală este limpede, incoloră până la galben-pal.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Rebetol este indicat, în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, pentru tratamentulul copiilor cu vârsta de minim 3 ani şi adolescenţilor cu infecţie cronică cu virusul hepatitei C (VHC), netrataţi anterior, fără decompensare hepaticăşi care au acid ribonuclei viral al hepatitei C (ARNVHC) pozitiv. Când este luată decizia de a nu întârzia tratamentul până la vârsta adultă, este important să fie luat în considerare că terapia în asociere induce o inhibare a creşterii. Reversibilitatea inhibării creşterii este nesigură. Decizia de tratament trebuie luată pentru fiecare caz în parte (vezi pct. 4.4).

Rebetol nu se utilizează în monoterapie.

Nu există informaţii privind siguranţa sau eficacitatea utilizării Rebetol împreună cu alte forme de interferon (adică alt interferon decât alfa-2b).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat de către un medic cu experienţă în tratamentul hepatitei cronice C.

Va rugăm să consultaţi de asemenea Rezumatul Caracteristicilor Produsului (SPC) pentru peginterferon alfa -2b sau interferon alfa-2b pentru informaţii de prescriere referitoare la acel produs.

Doza care trebuie administrată

Soluţia orală de Rebetol are o concentraţie de 40 mg/ml.

Copii cu vârsta de minimum 3 ani şi adolescenţi:

Soluţia orală de Rebetol se administrează pe cale orală fracţionat în două prize (dimineaţa şi seara), cu alimente.

Doza pentru copii şi adolescenţi se determina pe baza greutaţii corporale pentru Rebetol şi pe baza ariei suprafeţei corporale pentru peginterferon alfa-2b şi interferon alfa-2b.

Doza recomandată de peginterferon alfa-2b este de 60 µg/m² şi săptămână administrată subcutanat în asociere cu Rebetol 15 mg/kg şi zi (Tabelul 1).

În studiile clinice efectuate pentru această categorie de pacienţi, ribavirina şi interferonul alfa-2b au fost administrate în doză de 15 mg/kg şi zi (Tabelul 1) şi respectiv3 milioane unităţi internaţionale (MIU)/m² de trei ori pe săptămână.

 

 

Pacienţii cu greutate corporală > 47 kg sau care pot înghiţi capsulele pot lua doza echivalentă de ribavirină sub formă de capsule a 200 mg, în două prize (Vă rugăm să consultaţi RCP pentru capsulele de ribavirină).

Durata tratamentului

 

 

Modificarea dozei

Dacă în timpul tratamentului cu Rebetol soluţie oralăşi interferon alfa-2b apar reacţii adverse severe, dacă este cazul, se modifică dozele fiecărui medicament, până la remiterea reacţiilor adverse. În studii clinice au fost stabilite recomandări pentru modificarea dozelor (vezi Recomandări pentru modificarea dozelor, Tabelul 2). Având în vedere că aderenţa ar putea juca un rol important în ceea ce priveşte rezultatul tratamentului, doza ar trebui menţinută cât mai aproape de doza standard recomandată. Nu poate fi exclus potenţialul impact negativ al reducerii dozei de ribavirină asupra eficacităţii.

Tabelul 2 Recomandări de modificare a dozelor pentru copii şi adolescenţi pe baza parametrilor de laborator

 

*

Limita superioară a valorilor normale

**

Consultaţi RCP pentru şi interferon alfa-2b pegilat şi interferon alfa-2b pentru modificarea dozei şi întreruperea tratamentului.

Nota 1: La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b, prima reducere a dozei de Rebetol este la 12 mg/kg/zi, a doua reducere a dozei de Rebetol este la 8 mg/kg/zi. La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b, reduceţi doza de Rebetol la 7,5 mg/kg/zi.

Nota 2: La copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b, prima reducere a dozei de peginterferon alfa-2b este la 40 µg/m²/săptămână, a doua reducere a dozei de peginterferon este la 20 µg/m²/săptămână. La pacienţii adulţi si copiii şi adolescenţii trataţi cu Rebetol şi interferon interferon alfa-2b, reduceţi doza de interferon alfa-2b la jumătate.

Grupuri speciale de populaţie

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală: Farmacocinetica ribavirinei este modificată la pacienţii cu disfuncţie renală din cauza reducerii clearance-ului aparent al creatininei (vezi pct. 5.2). De aceea, se recomandă ca înaintea începerii tratamentului cu Rebetol, să fie evaluată funcţia renală la toţi pacienţii. Pacienţii cu un clearance al creatininei < 50 ml/minut nu trebuie trataţi cu Rebetol (vezi pct. 4.3). Subiecţii cu insuficienţă renală ar trebui monitorizaţi cu mai mare atenţie având în vedere posibilitatea apariţiei anemiei. Dacă creatinina plasmatică creşte > 2,0 mg/dl (Tabelul 2), administrarea de Rebetol şi peginterferon alfa-2b/interferon alfa-2b trebuie întreruptă.

Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică: Funcţia hepatică nu influenţează farmacocinetica ribavirinei (vezi pct. 5.2). De aceea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei de Rebetol. Utilizarea ribavirinei este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă sau ciroză decompensată (vezi pct. 4.3).

Utilizare la pacienţii cu vârstă sub 18 ani: Rebetol poate fi utilizat în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b la copiii cu vârsta de minimum 3 ani şi adolescenţi. Alegerea formei farmaceutice potrivite se va face în funcţie de caracteristicile individuale ale pacientului. La aceşti pacienţi nu au fost evaluate siguranţa şi eficacitatea Rebetol în asociere cu alt tip de interferon (adică non alfa-2b).

Pacienţi infectaţi concomitent cu VHC/HIV: Pacienţii trataţi cu inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei (INRT) în asociere cu ribavirinăşi interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b pot prezenta un risc crescut de toxicitate mitocondrială, acidoză lacticăşi decompensare hepatică (vezi pct. 4.4). Consultaţi şi informaţiile referitoare la medicamentele antiretrovirale.

4.3 Contraindicaţii

1.      Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. -Sarcină (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3). Nu se începe tratamentul cu Rebetol dacă nu există un test de sarcină negativ, efectuat imediat înainte.

2.      Alăptare.

3.      Afecţiuni cardiace severe în antecedente, incluzând cardiopatie instabilă sau necontrolată, în ultimele 6 luni (vezi pct. 4.4). -Pacienţi cu afecţiuni medicale severe, debilitante,

4.      Pacienţi cu insuficienţă renală cronică sau un clearance al creatininei < 50 ml/minut şi/sau hemodializă. -Insuficienţă hepatică severă (Clasa B sau C în clasificarea Child-Pugh) sau ciroză hepatică decompensată. -Hemoglobinopatii (de exemplu, talasemie, siclemie).

Copii şi adolescenţi:

1.      Afecţiuni psihice severe, în prezent sau în antecedente, îndeosebi depresie severă, idei suicidare sau tentativă de suicid.

2.      Datorită administrării concomitente cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b: Hepatită autoimună sau antecedente de afecţiune autoimună.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central (SNC):

În cursul administrării asocierii terapeutice Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b şi chiar după întreruperea tratamentului mai ales în perioada de urmărire de 6 luni, la unii pacienţi s-au observat efecte severe la nivelul SNC, în special depresie, idei suicidare şi tentativă de suicid. Ideile suicidare sau tentativele de suicid au fost raportate mai frecvent printre pacienţii copii şi adolescenţi comparativ cu cei adulţi (2,4 % faţă de 1 %), în timpul tratamentului cu Rebetol asociat cu interferon alfa-2b şi a celor 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au prezentat alte reacţii adverse psihice (de exemplu, depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă). Alte efecte la nivelul SNC, manifestate prin comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora, cum ar fi ideaţie de omucidere), boală bipolară, manie, stare de confuzie şi alterări ale statusului mental, au fost observate la pacienţii cărora li s-au administrat interferoni alfa. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea oricăror semne sau simptome de tulburări psihice. Dacă apar astfel de simptome, medicul care a prescris tratamentul trebuie să aibă în vedere gravitatea potenţială a acestor reacţii adverse, precum şi necesitatea instituirii unor măsuri terapeutice adecvate. Dacă simptomele psihice persistă sau se agravează sau se semnalează idei suicidare, se recomandă întreruperea administrării asocierii terapeutice Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, iar pacientul trebuie urmărit şi tratat psihiatric, după cum este cazul.

Pacienţi cu boala psihică severă prezentă sau în antecedente:

Este contraindicată utilizarea Rebetol şi pegintereferon alfa-2b sau interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi cu boală psihică severă prezentă sau în antecedente (vezi pct. 4.3).

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul tratamentului cu asocierea ribavirină/interferon (standard şi pegilat) care durează până la 48 de săptămâni la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani, au fost observate frecvent scădere în greutate şi inhibarea creşterii (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele pe termen lung disponibile la copii trataţi cu asocierea interferon standard/ribavirină indică de asemenea o întârziere substanţială a creşterii (o scădere a percentilei înălţimii >15 comparativ cu valorile de referinţă) la 21% dintre copii deşi aceştia nu mai urmautratamentul de mai mult de 5 ani.

Evaluarea raportului beneficiu/risc la copii în funcţie de fiecare caz în parte:
Beneficiul aşteptat al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în funcţie de datele de siguranţă observate la copii şi adolescenţi în studiile clinice (vezi pct. 4.8 şi 5.1)Este important săfie luat în considerare că tratamentul în asociere induce o inhibare a creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură. Riscul trebuie evaluat în funcţie de caracteristicile bolii la copil, cum ar fi date evidente de progresie a bolii (în special fibroză), afecţiuni concomitente care pot influenţa negativ progresia bolii (cum este infecţia concomitentă cu HIV), precum şi factorii de prognostic ai răspunsului la tratament (genotipul VHC şi încărcarea virală).

Oricând este posibil, copilul trebuie tratat după debutul creşterii pubertale, pentru a reduce riscul de inhibare a creşterii. Nu sunt disponibile date despre efectele pe termen lung asupra maturării sexuale.

Pe baza rezultatelor studiilor clinice, utilizarea ribavirinei în monoterapie nu este eficace şi Rebetol nu trebuie utilizat singur. Siguranţa şi eficacitatea asocierii au fost stabilite numai folosind ribavirină împreună cu peginterferon alfa-2b sau cu interferon alfa-2b soluţie injectabilă.

Hemoliză: În studiile clinice, scăderea valorilor hemoglobinei la < 10 g/dl a fost observată la o proporţie de până la 14 % dintre pacienţii adulţi şi 7 % dintre pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Deşi ribavirina nu are efecte cardiovasculare directe, anemia asociată cu utilizarea de Rebetol poate determina deteriorarea funcţiei cardiace, exacerbarea simptomelor unei boli coronariene sau ambele. De aceea, Rebetol trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu boli cardiace preexistente (vezi pct. 4.3). Funcţia cardiacă trebuie evaluată înaintea începerii tratamentului şi supravegheată pe parcursul acestuia; dacă apar tulburări, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Tulburări cardiovasculare: Pacienţii adulţi cu antecedente de insuficienţă cardiacă congestivă, infarct miocardic şi/sau cu aritmii în antecedente sau manifeste, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Se recomandă ca la pacienţii cu tulburări cardiace preexistente să se efectueze electrocardiograme înaintea şi în timpul tratamentului. Aritmiile cardiace (în special cele supraventriculare) răspund, de regulă, la terapia uzuală, dar pot impune întreruperea tratamentului. Nu există date referitoare la pacienţii copii sau adolescenţi cu antecedente de boală cardiacă.

Hipersensibilitate acută: În cazul apariţiei unei reacţii acute de hipersensibilitate (de exemplu, urticarie, edem angioneurotic, bronhoconstricţie, anafilaxie), tratamentul cu Rebetol trebuie întrerupt imediat şi se instituie tratamentul medical adecvat. Erupţiile cutanate trecătoare nu necesită întreruperea tratamentului.

Modificări oculare: Ribavirina este utilizată în terapie asociată împreună cu interferonii alfa. În rare cazuri, în cadrul terapiei asociate cu interferoni alfa s-au raportat retinopatie, incluzând hemoragii retiniene, exsudate retiniene, edem papilar, neuropatie opticăşi ocluzia venei sau arterei retiniene care poate duce la pierderea vederii. La toţi pacienţii trebuie să se efectueze iniţial un examen oftalmologic. Orice pacient care acuză scăderea acuităţii vizuale sau pierderea vederii trebuie supus imediat unei examinări oftalmologice complete. La pacienţii cu afecţiuni oftalmologice preexistente (de exemplu, retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să se efectueze examinări oftalmologice periodice în timpul terapiei asociate cu interferoni alfa. Terapia asociată cu interferoni alfa trebuie întreruptă la pacienţii la care apar tulburări oftalmologice sau se agravează tulburările oftalmologice preexistente.

Funcţie hepatică: Orice pacient care în timpul tratamentului prezintă tulburări semnificative ale funcţiei hepatice trebuie monitorizat cu atenţie. Se întrerupe tratamentul în cazul pacienţilor la care se înregistrează prelungirea markerilor de coagulare, ceea ce ar putea indica o decompensare hepatică.

Potenţial de exacerbare a imunosupresiei: În literatura de specialitate, a fost raportată apariţia pancitopeniei şi supresia măduvei osoase, în decurs de 3 până la 7 săptămâni după administrarea peginterferonului şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. Această mielotoxicitate a fost reversibilă în decurs de 4 până la 6 săptămâni după întreruperea tratamentului antiviral al HVC şi a tratamentului concomitent cu azatioprinăşi nu a revenit după reintroducerea niciunuia dintre tratamente în monoterapie (vezi pct. 4.5).

Monitorizare suplimentară tiroidiană specifică pentru copii şi adolescenţi: Aproximativ 12 % până la 21% dintre copiii trataţi cu Rebetol şi interferon alfa-2b (pegilat şi nonpegilat) prezintă creşteri ale hormonul stimulant tiroidian (TSH). Alţi aproximativ 4 % au avut o scădere temporară sub limita inferioară a valorilor normalului. Înainte de iniţierea tratamentului cu interferon alfa-2b, trebuie evaluate valorile TSH şi orice modificare la nivel tiroidian detectată la acel moment trebuie tratată cu terapia convenţională. Tratamentul cu interferon alfa-2b (pegilat şi nonpegilat) poate fi iniţiat dacă valorile TSH pot fi menţinute în limite normale prin medicaţie. S-au observat disfuncţii tiroidiene pe durata tratamentului cu Rebetol şi interferon alfa-2b şi în timpul tratamentului cu Rebetol şi peginterferon alfa-2b. Dacă se depistează modificări la nivel tiroidian, statusul tiroidian al pacientului trebuie evaluat şi tratat clinic corespunzător. Copiii şi adolescenţii trebuie monitorizaţi la fiecare 3 luni pentru determinarea unei disfuncţii tiroidiene (de exemplu, TSH).

Infecţie concomitentă cu VHC/HIV: Toxicitate mitocondrialăşi acidoza lactică: Trebuie luate precauţii speciale în cazul pacienţilor HIV-pozitiv infectaţi concomitent cu VHC trataţi cu inhibitori nucleozidici de revers transcriptază (INRT) (mai ales ddI şi d4T) asociat cu interferon alfa-2b sau ribavirină. În cazul pacienţilor HIV-pozitiv care sunt trataţi cu INRT, medicii trebuie să monitorizeze cu atenţie markerii de toxicitate mitocondrialăşi acidoza lactică atunci când este asociată şi ribavirina. În mod special:

1.      nu este recomandată administrarea concomitentă de Rebetol şi didanozină, datorită riscului de toxicitate mitocondrială (vezi pct. 4.5).

2.      trebuie evitată administrarea concomitentă de Rebetol şi stavudină pentru a limita riscul de exacerbare a toxicităţii mitocondriale.

Decompensarea hepatică în cazul pacienţilor infectaţi concomitant cu VHC/HIV cu ciroză avansată: Pacienţii infectaţi concomitent cu ciroză avansată, trataţi cu terapie antiretrovirală foarte activă(HAART), pot prezenta risc crescut de decompensare hepaticăşi deces. Adăugarea tratamentului cu interferoni alfa în monoterapie sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la această categorie depacienţi.

Anomalii hematologice în cazul pacienţilor cu infecţie concomitentă cu VHC/HIV: Pacienţii trataţi cu ribavirinăşi zidovudină prezintă un risc mai mare de a dezvolta anemie; de aceea, nu se recomandă utilizarea concomitentă a ribavirinei şi zidovudinei (vezi pct. 4.5).

Tulburări dentare şi paradentare: Tulburările dentare şi paradentare care pot conduce la pierderea danturii au fost raportate la pacienţii la care s-a administrat asocierea terapeutică Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. În plus, uscăciunea cavităţii bucale poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului de lungă durată cu asocierea Rebetol şi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b. Pacienţii trebuie să se spele cu grijă pe dinţi de două ori pe zi şi să facă examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă această reacţie apare, trebuie sfătuiţi să-şi clătească bine cavitatea bucală după episod.

Teste de laborator: Înaintea începerii tratamentului, tuturor pacienţilor trebuie li se efectueze teste hematologice şi teste sanguine biochimice standard (hemogramă completă [CBC] şi diferenţială, numărătoarea trombocitelor, electroliţi, creatinină plasmatică, teste funcţionale hepatice, acid uric). Înaintea începerii tratamentului cu Rebetol pot fi considerate ca valori iniţiale acceptabile următoarele valori la copii şi adolescenţi:

Hemoglobină ≥ 11 g/dl (sex feminin); ≥ 12 g/dl (sex masculin) Trombocite ≥ 100000/mm³ Neutrofile ≥ 1500/mm³

Testele de laborator trebuie efectuate la 2 şi 4 săptămâni de tratament, apoi periodic în funcţie de necesităţile clinice. Valorile ARN-VHC trebuie măsurate periodic în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).

Femei aflate la vârsta fertilă: Pe parcursul tratamentului şi patru luni după întreruperea acestuia, pacientele trebuie să efectueze lunar un test de sarcină uzual. Partenerele pacienţilor trebuie să efectueze lunar un test de sarcină în cursul tratamentului acestora şi timp de 7 luni după tratament (vezi pct. 4.6).

Datorită hemolizei, Rebetol poate creşte concentraţia de acid uric; de aceea, la pacienţii cu predispoziţie trebuie monitorizat cu atenţie potenţialul de a dezvolta gută.

Utilizare la pacienţii cu afecţiuni ereditare rare: Acest medicament conţine zahăr şi sorbitol. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă de zaharază–izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Rezultatele studiilor in vitro care au utilizat preparate microzomale hepatice umane şi de şobolan au indicat că metabolizarea ribavirinei nu este mediată de citocromul P450. Ribavirina nu inhibă enzimele citocromului P450. Studii de toxicitate nu au evidenţiat un efect de inducţie a enzimelor hepatice de către ribavirină. De aceea, potenţialul de interacţiuni dependente de citocromul P450 este minim.

Ribavirina, prin efectul său inhibitor asupra inozin-monofosfat dehidrogenazei, poate interfera cu metabolizarea azatioprinei ducând posibil la acumularea 6-metiltioinozinei monofosfat (6-MTIMP), care a fost asociată cu mielotoxicitate la pacienţii trataţi cu azatioprină. Trebuie evitată administrarea interferonilor alfa pegilaţi şi a ribavirinei concomitent cu azatioprina. În cazurile individuale în care beneficiul administrării ribavirinei concomitent cu azatioprina depăşeşte riscul potenţial, se recomandă ca monitorizarea hematologică atentă să fie realizată în timpul administrării concomitente de azatioprină, pentru a identifica semnele de mielotoxicitate, moment în care tratamentul cu aceste medicamente trebuie întrerupt (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile Rebetol cu alte medicamente, exceptând interferonul alfa2b şi antiacidele.

Interferon alfa-2b: Într-un studiu farmacocinetic în care s-au administrat doze multiple, nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între Rebetol şi interferon alfa-2b.

Antiacide: Biodisponibilitatea ribavirinei 600 mg a fost diminuată prin administrarea concomitentă a unui antiacid conţinând magneziu, aluminiu şi simeticonă; ASCtf a scăzut la 14 %. Este posibil ca biodisponibilitatea scăzută semnalată în acest studiu să fi fost determinată de tranzitul întârziat al ribavirinei sau de pH-ul modificat. Această interacţiune nu este considerată ca relevantă clinic.

Analogi nucleozidici: Utilizarea analogilor nucleozidici în monoterapie sau în asociere cu alte nucleozide determină acidoză lactică. Farmacologic, ribavirina determină creşterea metaboliţilor fosforilaţi ai purinelor nucleozidice in vitro. Această acţiune poate creşte riscul de acidoză lactică indusă de analogii nucleozidici purinici (de exemplu, didanozină sau abacavir). Nu se recomandă administrarea concomitentă de Rebetol şi didanozină. Au fost raportate cazuri de toxicitate mitocondrială, în special acidoză lacticăşi pancreatită, uneori letale (vezi pct. 4.4). A fost raportată exacerbarea anemiei datorată ribavirinei, atunci când zidovudina face parte dintr-un regim folosit în tratamentul HIV, deşi mecanismele exacte rămân încă neelucidate. Utilizarea concomitentă a ribavirinei cu zidovudina nu este recomandată datorită unui risc crescut de anemie (vezi pct. 4.4). Trebuie luată în considerare înlocuirea zidovudinei într-un tratament combinat antiretroviral (TAR), dacă acesta a fost stabilit deja. Acest fapt este important în special în cazul pacienţilor cu un istoric cunoscut de anemie indusă de zidovudină. Datorită timpului de înjumătăţire plasmatică prelungit, posibilitatea interacţiunilor medicamentoase poate persista până la două luni (de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică pentru ribavirină) după oprirea tratamentului cu Rebetol (vezi pct. 5.2).

Nu există dovezi că ribavirina interacţionează cu inhibitorii de revers transcriptază non-nucleozidici sau inhibitorii de protează.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Rebetol este contraindicat în timpul sarcinii.

Date preclinice:

-Fertilitate: În studiile la animale, ribavirina a produs efecte reversibile asupra spermatogenezei (vezi pct. 5.3).

-Teratogenicitatea: La toate speciile de animale la care au fost efectuate studii adecvate s-a demonstrat că ribavirina are potenţial teratogen şi/sau embriocid semnificativ, la doze de douăzeci de ori mai mici decât cele recomandate la om (vezi pct. 5.3). -Genotoxicitatea: Ribavirina induce genotoxicitate (vezi pct. 5.3).

Paciente: Rebetol nu trebuie utilizat de femeia gravidă (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Se recomandă grijă extremă pentru a evita sarcina la paciente (vezi pct. 5.3). Tratamentul nu trebuie început până nu se obţine imediat înainte un test de sarcină negativ. În timpul tratamentului şi patru luni după terminarea acestuia, atât femeile cu potenţial fertil, cât şi partenerii lor trebuie să utilizeze un mijloc contraceptiv eficace; în această perioadă trebuie efectuate lunar, de rutină, teste de sarcină. Dacă sarcina apare în timpul tratamentului sau al celor patru luni după oprirea acestuia, pacienta trebuie prevenită asupra riscului teratogen semnificativ al ribavirinei asupra fătului.

Pacienţi bărbaţi şi partenerele lor: Este necesară o grijă extremă din partea pacienţilor bărbaţi trataţi cu Rebetol pentru a evita sarcina la partenere (vezi pct. 4.3 şi 5.3). Ribavirina se acumulează intracelular şi se elimină foarte lent din organism. Nu se ştie dacă ribavirina care este prezentă în spermă exercită efectele teratogene potenţiale sau genotoxice asupra embrionului sau fătului uman. Deşi datele de la aproximativ 300 naşteri urmărite prospectiv care prezentau expunere paternă la ribavirină nu au arătat un risc crescut de malformaţii congenitale comparativ cu populaţia generalăşi niciun tip specific de malformaţie congenitală, pacienţii şi partenerele lor aflaţi la vârsta fertilă trebuie sfătuiţi să utilizeze fiecare un contraceptiv eficace pe durata tratamentului cu Rebetol şi timp de şapte luni după tratament. Bărbaţii ale căror partenere sunt gravide trebuie instruiţi să folosească prezervativul pentru a reduce la minimum pătrunderea de ribavirină la partenere.

Alăptarea: Nu se ştie dacă ribavirina se excretă în laptele uman. Datorită riscului de reacţii adverse la sugari alăptaţi, alăptarea trebuie întreruptă înaintea începerii tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Rebetol nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; cu toate acestea, interferon alfa-2b utilizat în asociere cu Rebetol pot avea un efect. De aceea, pacienţii care prezintă oboseală, somnolenţă sau stare de confuzie în timpul tratamentului trebuie avertizaţi săevite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

4.8 Reacţii adverse

Copii şi adolescenţi:

În asociere cu peginterferon alfa-2b

Într-un studiu clinic cu 107 pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani) cărora li s-a administrat tratament în asociere cu peginterferon alfa-2b şi Rebetol, au fost necesare modificări ale dozei la 25% dintre pacienţi, cel mai frecvent din cauza scăderii în greutate, anemiei şi neutropeniei. În general, profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescecenţi a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitoare la inhibarea creşterii. În timpul tratamentului în asociere cu Rebetol şi interferon pegilat alfa-2b pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură (vezi pct. 4.4). Scăderea în greutate şi inhibarea creşterii au fost observate foarte frecvent în timpul tratamentului (la terminarea tratamentului, scădere medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii au fost de 15 percentile, respectiv de 8 percentile), iar viteza de creştere a fost inhibată (< 3 percentile la 70% dintre pacienţi).

La terminarea perioadei de urmărire de 24 de săptămâni după tratament, scăderea medie faţă de debut a percentilelor greutăţii şi înălţimii a continuat să existe, cu 3 percentile, respectiv 7 percentile, iar la 20% dintre copii creşterea era în continuare inhibată (viteza de creştere < 3 percentile). Pe baza datelor interimare din etapa de urmărire pe termen lung a acestui studiu, 22% (16/74) dintre copii au avut o scădere > 15 percentile a ratei de creştere în înălţime, din care 3 (4 %) dintre copii au avut o scădere > 30 percentile, deşi tratamentul se terminase de mai mult de 1 an. În special, scăderea valorii medii a percentilei creşterii în înălţime la 1 an din perioada de urmărire pe termen lung a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În acest studiu, cele mai frecvente reacţii adverse la toţi subiecţii au fost febra (80%), cefaleea (62%), neutropenia (33%), oboseala (30%), anorexia (29%) şi eritemul la locul injectării (29%). Numai 1 pacient a întrerupt tratmentul ca urmare a unei reacţii adverse (trombocitopenie). Majoritatea reacţiilor adverse raportate în acest studiu au fost de intensitate uşoară sau moderată. Reacţiile adverse severe au fost raportate la 7% (8/107) dintre toţi pacienţii şi au inclus durere la locul injectării (1%), durere în extremităţi (1%), cefalee (1%), neutropenie (1%) şi febră (4%). Reacţiile adverse importante ca urmare a tratamentului care au apărut la această populaţie de pacienţi au fost nervozitatea (8%), agresivitatea (3%), mânia (2%), depresia/starea depresivă (4%) şi hipotiroidismul (3%) şi 5 pacienţi au fost trataţi cu levotiroxină pentru hipotiroidism/valori crescute ale TSH.

În asociere cu interferon alfa-2b

În studii clinice din 118 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta între 3 şi 16 ani cărora li s-a administrat tratament în asociere cu interferon alfa-2b şi Rebetol, 6 % au întrerupt tratamentul datorită reacţiilor adverse. În general, profilul reacţiilor adverse la populaţia de copii şi adolescenţi limitată studiată a fost similar cu cel observat la adulţi, deşi există probleme specifice pediatrice referitor la inhibarea creşterii, cum sunt stagnarea percentilei înălţimii(scădere medie a percentilei de 9 ) şi a percentilei greutăţii (scădere medie de 13) care au fost observate pe durata tratamentului. În perioada de urmărire de 5 ani după tratament, copiii au avut o creştere medie a înălţimii de 44 percentile, care este sub media populaţiei standard şi mai puţin decât creşterea iniţială medie (48 percentile). Douăzeci şi unu (21%) din 97 copii au avut o scădere >15 percentile a ratei de creştere în înălţime, dintre care, 10 din 20 de copii au avut o scădere >30 percentile a ratei de creştere în înălţime de la debutul tratamentului până la terminarea perioadei de urmărire (până la 5 ani). Pe durata tratamentului de asociere cu interferon alfa-2b şi Rebetol pentru o perioadă de până la 48 de săptămâni, a fost observată inhibarea creşterii, a cărei reversibilitate este nesigură. În special, scăderea valorii medii a percentilei de creştere în înălţime de la valorile iniţiale până la terminarea perioadei de urmărire a fost mai proeminentă la copiii de vârstă prepubertară (vezi pct. 4.4).

În plus, ideile suicidare sau tentativa de suicid au fost raportate mai frecvent, comparativ cu pacienţii adulţi (2,4 % faţă de 1 %) pe durata tratamentului şi timp de 6 luni de urmărire după tratament. Ca şi la pacienţii adulţi, copiii şi adolescenţii au manifestat şi alte reacţii adverse psihice (de exemplu, depresie, labilitate emoţionalăşi somnolenţă) (vezi pct. 4.4). În plus, reacţiile de la locul de injectare, febra, anorexia, vărsăturile şi labilitatea emoţională au apărut mai frecvent la copii şi adolescenţi comparativ cu pacienţii adulţi. La 30 % dintre pacienţi au fost necesare modificări ale dozelor, cel mai frecvent pentru anemie şi neutropenie.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 3 se bazează pe experienţa din două studii clinice multicentrice la copii şi adolescenţi utilizând Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10) şi mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

 

 

 

Cele mai multe dintre modificările valorilor de laborator în studiile clinice cu Rebetol/peginterferon alfa-2b au fost uşoare sau moderate. Scăderea valorilor hemoglobinei, a celulelor albe, plachetelor sanguine, neutrofilelor şi creşterea bilirubinei pot necesita reducerea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului (vezi pct. 4.2). În timp ce modificări ale valorilor de laborator au fost observate la anumiţi pacienţi trataţi cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b în studiile clinice, acestea au revenit la valorile iniţiale în câteva săptămâni de la terminarea tratamentului.

Pacienţi adulţi:

Reacţiile adverse raportate cu o frecvenţă≥10% la pacienţii adulţi trataţi cu ribavirină capsule în asociere cu interferon alfa-2b sau interferon alfa-2b pegilat timp de un an au fost, de asemenea, raportate la copii şi adolescenţi.. Profilul reacţiilor adverse a fost, de asemenea, similar la incidenţe mai mici.

Reacţiile adverse enumerate în Tabelul 4 se bazează pe experienţa din studiile clinice la pacienţi adulţi, cărora nu li s-a administrat anterior tratament, trataţi timp de un an şi pe utilizarea după punerea pe piaţă. O parte din reacţiile adverse, atribuite, în general, terapiei cu interferon dar care au fost raportate în contextul tratamentului hepatitei C (în asociere cu ribavirină) sunt, de asemenea, enumerate pentru referinţă în Tabelul 4. Pentru reacţiile adverse atribuibile monoterapiei cu interferoni vă rugăm să consultaţi RCP-urile peginterferon alfa-2b şi interferon alfa-2b. În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse sunt enumerate utilizând următoarele categorii de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

 

 

 

 

* Deoarece ribavirină este prescrisă întotdeauna cu un interferon alfa şi reacţiile adverse medicamentoase enumerate incluzând cele din experienţa după punerea pe piaţă nu permit cuantificarea exactă a frecvenţei, frecvenţa raportată mai sus provine din studiile clinice care au utilizat ribavirină în asociere cu interferon alfa-2b (pegilat sau non-pegilat)

În studii clinice, la unii pacienţi trataţi cu Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b au fost observate creşteri ale acidului uric şi valorilor bilirubinei indirecte, asociate hemolizei, dar valorile au revenit la nivelul iniţial în interval de 4 săptămâni de la terminarea tratamentului.

4.9 Supradozaj

În studiile clinice efectuate cu Rebetol utilizat în asociere cu interferon alfa-2b, supradoza maximă raportată a fost de 10 g Rebetol (50 capsule a câte 200 mg) şi 39 milioane UI de interferon alfa-2b (13 injecţii subcutanate a câte 3 milioane UI fiecare), administrată într-o singură zi, de către un pacient într-o tentativă suicidară. Pacientul a fost ţinut sub observaţie timp de două zile în serviciul de urgenţă, timp în care nu a fost semnalat nici o reacţie adversă datorată supradozei.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale cu acţiune directă, nucleozide şi nucleotide (exclusiv inhibitori de revers transcriptază), codul ATC: J05A B04.

Ribavirina (Rebetol) este un analog nucleozidic de sinteză care a demonstrat activitate in vitro împotriva unor virusuri ARN şi ADN. Nu se cunoaşte mecanismul prin care Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b pegilat îşi exercită efectele împotriva VHC. În cadrul mai multor studii clinice, preparatele orale de Rebetol administrate în monoterapie au fost investigate în tratarea hepatitei cronice C. Rezultatele acestor studii au arătat că monoterapia cu Rebetol nu a avut efect asupra eliminării virusului hepatitei (ARN-VHC) sau nu a produs ameliorarea histologiei hepatice după 6 până la 12 luni de tratament şi 6 luni de urmărire consecutivă.

Studii clinice cu Rebetol la pacienţii copii şi adolescenţi:

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b

Pe baza genotipului VHC şi a încărcării virale iniţiale, într-un studiu multicentric au fost înrolaţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani cu hepatită cronică C compensatăşi ARN-VHC detectabil şi au fost trataţi cu Rebetol 15 mg/kg şi zi plus interferon alfa-2b pegilat 60 µg/m² o dată pe săptămână pentru o perioadă de 24 săptămâni sau 48 săptămâni. Toţi pacienţii au fost urmăriţi pentru o perioadă de 24 de săptămâni după tratament. Tratamentul a fost administrat la un număr total de 107 pacienţi dintre care 52% au fost femei, 89% caucazieni, 67% au avut VHC Genotipul 1 şi 63% au avut

o vârstă mai mică de 12 ani. Populaţia înrolată a inclus în principal copii cu hepatită C de intensitate uşoară sau moderată. Din cauza lipsei datelor la copii cu progresie severă a bolii şi a riscului potenţial de reacţii adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii terapeutice dintre Rebetol şi interferonul pegilat alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie în această populaţie (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8). Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 5.

Tabelul 5 Ratele de răspuns virologic susţinut (n^a,b (%)) la copii şi adolescenţi netrataţi anterior în funcţie de genotip şi durata tratamentului – Toţi subiecţii

 

 

a: Răspunsul la tratament a fost definit ca valoare nedetectabilă a ARN-VHC la 24 săptămâni după tratament, limita inferioară de detecţie = 125 UI/ml.

b: n = numărul de respondenţi/numărul de subiecţi cu un anumit genotip şi durata de tratament alocată.

c: Pacienţilor cu genotip 3 şi încărcătură virală mică (< 600000 UI/ml) li s-a administrat tratament pentru o perioada de 24 săptămâni în timp ce acelor pacienţi cu genotipul 3 şi încărcătură virală mare (≥ 600000 UI/ml) li s-a administrat tratament pentru o perioadă de 48 săptămâni.

Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b

Pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 16 ani cu hepatită cronică C, compensată, şi valori detectabile ARN-VHC (evaluate prin laboratorul central utilizând un test de cercetare TC PCR), au fost înrolaţi în două studii multicentrice şi au fost trataţi cu Rebetol 15 mg/kg şi zi şi interferon alfa2b 3 milioane UI/m² de 3 ori pe săptămână timp de 1 an urmat de 6 luni de urmărire. Un total de 118 pacienţi au fost înrolaţi: 57 % de sex masculin, 80 % caucazieni şi 78 % genotip 1, 64 % cu vârsta ≤ 12 ani. Populaţia înrolată a constat în principal din copii cu hepatită cronică C uşoară spre moderată. În cele două studii clinice multicentrice, ratele de răspuns virologic susţinut la copii şi adolescenţi au fost similare cu cele ale adulţilor. Datorită lipsei datelor din aceste două studii clinice multicentrice la copii cu progresie severă a bolii şi potenţialului reacţiilor adverse, raportul beneficiu/risc al asocierii de Rebetol şi interferon alfa-2b trebuie evaluat cu atenţie la această populaţie de pacienţi (vezi pct. 4.1, 4.4 şi 4.8).

Rezultatele studiului sunt sumarizate în Tabelul 6.

 

*

Număr (%) de pacienţi

a.

Definit ca ARN-VHC sub limita de detecţie utilizând un test de cercetare TC PCR la sfârşitul tratamentului şi pe perioada de urmărire

Date privind eficacitatea pe termen lung – Copii şi adolescenţi Un studiu observaţional de urmărire pe termen lung cu durata de 5 ani a înrolat 97 de pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C după tratament în două studii multicentrice menţionate anterior. Şaptezeci la sută (68/97) dintre subiecţii înrolaţi au terminat acest studiu, dintre care 75% (42/56) au avut răspuns susţinut. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua anual durabilitatea răspunsului virologic susţinut (RVS) şi de a estima impactul negativităţii virale continue asupra rezultatelor clinice pentru pacienţii care au avut răspuns susţinut la 24 săptămâni după tratamentul de 48 de săptămâni cu asocierea interferon alfa-2b şi ribavirină. Toţi, cu excepţia unui pacient pediatric, au rămas în categoria cu răspuns virologic susţinut în timpul perioadei de urmărire pe termen lung după terminarea tratamentului cu interferon alfa-2b plus ribavirină. Valoarea estimată Kaplan-Meier pentru răspunsul virologic susţinut pe o perioadă de 5 ani este 98% [IÎ 95%: 95%, 100%], pentru pacienţii copii şi adolescenţi trataţi cu interferon alfa-2b şi ribavirină. În plus, 98% dintre pacienţi (51/52) cu niveluri ALT normale la săptămâna 24 de urmărire au menţinut niveluri ALT normale la ultima vizită.

RVS după tratamentul infecţiei cronice cu VHC cu interferon alfa-2b non-pegilat asociat cu Rebetol determină îndepărtarea pe termen lung a virusului, asigurând rezolvarea infecţiei hepatice şi “vindecarea” clinică a infecţiei cronice cu VHC. Totuşi, aceasta nu elimină apariţia evenimentelor hepatice la pacienţi cu ciroză (incluzând carcinomul hepatic).

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Ribavirina se absoarbe rapid după administrarea orală a unei singure doze (valoarea medie a Tmax = 1,5 ore), urmând o distribuire rapidăşi faze de eliminare prelungite (timpii de înjumătăţire în cazul unei singure doze, pentru absorbţie, distribuţie şi eliminare sunt de 0,05, 3,73, respectiv, 79 ore). Absorbţia este foarte bună; aproximativ 10 % dintr-o doză de compus radioactiv se excretă prin scaun. Totuşi, biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 45 %-65 %, probabil datorită metabolizării la primul pasaj hepatic. Există o relaţie liniară între dozăşi ASCtf după doze unice de 200-1200 mg ribavirină. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 5000 l. Ribavirina nu se leagă de proteinele plasmatice.

Ribavirina prezintă o variabilitate farmacocinetică mare inter- şi intraindividuală după administrarea unor doze orale unice (variabilitatea intraindividuală fiind de aproximativ 30 %, atât în ceea ce priveşte ASC, cât şi Cmax), ceea ce se poate datora metabolizării extensive la primul pasaj şi transferului în interiorul şi în afara compartimentului intravascular.

Transportul ribavirinei în compartimentele non-plasmatice a fost studiat mai ales la nivelul hematiilor şi a fost identificat ca fiind realizat în principal prin intermediul unui transportor nucleozidic de echilibrare de tip es. Acest tip de transportor este prezent practic pe aproape toate tipurile de celule şi poate fi responsabil de volumul mare de distribuţie al ribavirinei. Raportul dintre concentraţiile de ribavirină din sângele integral:plasmă este de aproximativ 60:1; ribavirina se găseşte în exces în sângele integral sub forma de nucleotide ale ribavirinei sechestrate în eritrocite.

Ribavirina prezintă două căi de metabolizare: 1) o cale de fosforilare reversibilă; 2) o cale de degradare, implicând deribozilarea şi hidroliza amidică, cu formarea unui metabolit de tip triazol carboxiacid. Ribavirina, cât şi metaboliţii săi triazol carboxamid şi triazol acid carboxilic, sunt excretaţi, de asemenea, renal.

La doze multiple, ribavirina se acumulează extensiv în plasmă, cu un raport ASC12h pentru doze multiple de şase ori mai mare faţă de valoarea ariei pentru doza unică. În cazul administrării orale a 600 mg de două ori pe zi, concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost atinsă după aproximativ patru săptămâni, valoarea medie a acesteia fiind de aproximativ 2200 ng/ml. După întreruperea administrării, timpul de înjumătăţire a fost de aproximativ 298 ore, ceea ce reflectă, probabil, eliminare lentă din compartimentele non-plasmatice.

Efectul alimentelor: Biodisponibilitatea unei doze unice de ribavirină administrată pe cale orală a fost crescută prin administrarea concomitentă a unor alimente bogate în lipide (atât ASCtf, cât şi Cmax au crescut cu 70 %.). Este posibil ca biodisponibilitatea crescută observată în acest studiu să se fi datorat tranzitului întârziat al ribavirinei sau pH-ului modificat. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a rezultatelor acestui studiu cu doză unică. În cadrul studiilor pivot privind eficacitatea clinică, pacienţii au fost instruiţi să îşi administreze ribavirină împreună cu alimentele pentru a atinge concentraţia plasmatică maximă de ribavirină.

Funcţie renală: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină au fost modificaţi (ASCtf şi Cmax crescute) la pacienţii cu disfuncţie renală, în comparaţie cu cei din grupul martor (clearance al creatininei > 90 ml/minut). Acest fenomen pare să fie datorat diminuării clearance-ului aparent la aceşti pacienţi. Concentraţiile de ribavirină nu sunt modificate esenţial de hemodializă.

Funcţie hepatică: Parametrii farmacocinetici după administrarea dozelor unice de ribavirină la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară, moderată sau severă (clasificarea Child-Pugh A, B sau C) sunt similari cu cei de la grupul martor.

Copii şi adolescenţi:

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b

Proprietăţile farmacocinetice ale Rebetol şi peginterferon alfa-2b după administrarea în doze repetate la copii şi adolescenţi cu hepatită cronicăC au fost evaluate în timpul unui studiu clinic. La copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat o doză de 60 µg/m² şi săptămânăpeginterferon alfa-2b ajustată pe baza suprafeţei corporale, raportul estimat al expunerii în timpul intervalului de administrare, transformat logaritmic, se preconizează a fi cu 58% (IÎ 90%: 144-177%) mai mare decât cel observat la adulţi cărora li se administrează 1,5 µg/kg şi săptămână. Datele farmacocinetice ale Rebetol (standardizat conform schemei de dozare) în acest studiu au fost similare cu cele raportate într-un studiu anterior cu Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi şi la pacienţii adulţi.

Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b

Proprietăţile farmacocinetice în cazul administrării de doze repetate de Rebetol capsule şi interferon alfa-2b la pacienţi copii şi adolescenţi cu hepatită cronică C cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani sunt prezentate pe scurt în Tabelul 7. Farmacocinetica Rebetol şi interferon alfa-2b (normalizare doze) sunt similare la adulţi şi copii sau adolescenţi.

 

 

*ASC12 (ng.h/ml) pentru Rebetol; ASC0-24 (UI.h/ml) pentru interferon alfa-2b

5.3 Date preclinice de siguranţă

Ribavirina: La toate speciile de animale la care s-au efectuat studii, s-a observat că ribavirina este embriotoxicăşi/sau teratogenă, la doze cu mult sub cele recomandate la om. S-au observat malformaţii ale craniului, palatului, ochilor, maxilarului, membrelor, scheletului şi tractului gastro-intestinal. Incidenţa şi severitatea efectelor teratogene au crescut cu creşterea dozei de ribavirină. Supravieţuirea fătului şi puilor a fost scăzută.

Într-un studiu privind toxicitatea juvenilă efectuat la şobolani, s-a demonstrat că puii la care s-au administrat doze de 10, 25 şi 50 mg/kg de ribavirină în perioada postnatală, în zilele 7 până la 63, au dezvoltat o scădere dependentă de doză a creşterii globale, care s-a manifestat în consecinţă printr-o scădere uşoară a greutăţii corporale, a distanţei vertex–coccis şi a lungimii osului. La sfârşitul perioadei de recuperare, modificările de la nivelul tibiei şi femurului au fost minime, deşi în ansamblu semnificative statistic, comparativ cu grupul de control la masculi la toate mărimile de doză, iar la femele la cele mai mari două doze, comparativ cu grupul de control. Nu au fost observate efecte histopatologice asupra osului. Nu au fost observate efecte ale ribavirinei privind dezvoltarea neuro– comportamentală sau reproductivă. Concentraţiile plasmatice atinse la puii de şobolan au fost mai mici decât concentraţiile plasmatice înregistrate la om la doze terapeutice.

În studiile efectuate la animale, principala ţintă a toxicităţii ribavirinei au fost eritrocitele. Anemia apare la scurt timp de la iniţierea tratamentului, dar este rapid reversibilă după încetarea sa.

În cadrul unor studii cu o durată de 3 şi 6 luni la şoareci în scopul investigării efectelor induse de ribavirină asupra testiculelor şi spermei, s-au observat anomalii spermatice în cazul administrării unor doze de 15 mg/kg şi zi şi mai mari. La animale, aceste doze produc expuneri sistemice cu mult sub cele obţinute la om prin administrarea unor doze terapeutice. După întreruperea tratamentului, recuperarea practic totală faţă de toxicitatea testiculară a ribavirinei s-a produs în decurs de 1–2 cicluri de spermatogeneză (vezi pct. 4.6).

Studiile privind genotoxicitatea au demonstrat că ribavirina are o oarecare acţiune genotoxică. Ribavirina s-a dovedit activă în testul de transformare in vitro Balb/3T3. Acţiunea genotoxică a fost observată în testul limfomului la şoarece şi, la doze de 20–200 mg/kg, în testul micronucleilor la şoarece. Testarea letalităţii dominante la şobolan a fost negativă, ceea ce arată că dacă se produc mutaţii, acestea nu se transmit prin gameţii masculini.

Studii convenţionale de carcinogenitate la rozătoare, cu expuneri mici – comparativ cu expunerea umană în condiţii terapeutice (factor 0,1 la şobolani şi 1 la şoareci), nu au arătat un potenţial carcinogen al ribavirinei. În plus, într-un studiu de carcinogenitate de 26 săptămâni, care a folosit modelul de şoarece heterozigot p53 (+/-) ribavirina nu a indus tumori la doza maximă tolerată de 300 mg/kg (factorul de expunere plasmatică de aproximativ 2,5 comparativ cu expunerea umană). Aceste studii sugerează că este puţin probabil ca ribavirina să aibă un potenţial carcinogen la oameni.

Ribavirină plus interferon: Administrarea asocierii ribavirinăşi peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b nu au produs nici o manifestare toxică neaşteptată faţă de administrarea fiecărui medicament în parte. Modificarea majoră produsă de tratament a fost o anemie uşoară până la moderată reversibilă, a cărei severitate a fost mai mare decât cea produsă de fiecare dintre substanţele active administrate în monoterapie.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Soluţia orală conţine:

1.      Citrat de sodiu

2.      Acid citric anhidru

3.      Benzoat de sodiu

4.      Glicerol

5.      Zahăr

6.      Sorbitol lichid (cristalizat)

7.      Propilenglicol

8.      Apă purificată

Aromatizant natural şi artificial pentru gumă de mestecat.

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani În uz: după prima deschidere a flaconului medicamentul trebuie utilizat în decurs de o lună.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacon din sticlă brună (culoare EP, sticlătip IV, F. Eur.) având capacitatea de 118 ml, care conţine 100 ml
Rebetol soluţie orală.
Capacul este prevăzut cu sistem de închidere securizat pentru copii şi sigiliu exterior din polipropilenă.

Seringa pentru administrare orală, cu capacitatea de 10 ml, este alcătuită dintr-un tub din polietilenă naturalăşi un piston de culoare albă din polistiren. Seringa este marcată începând de la 1,5 ml până la 10 ml, cu subdiviziuni de 0,5 m1.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

SP Europe 73, rue de Stalle B-1180 Bruxelles Belgia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/107/004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25 Ianuarie 2005 Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 08 Mai 2009

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

ANEXA II

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A. DEŢINĂTORII AUTORIZAŢIEI DE FABRICAŢIE RESPONSABILI PENTRU ELIBERAREA SERIEI

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei pentru capsule

SP Labo N.V. Industriepark 30 2220 Heist op den Berg Belgia

Numele şi adresa fabricantului responsabil pentru eliberarea seriei pentru soluţia orală

SP S.A. 2, rue Louis Pasteur 14200 Hérouville St Clair Franţa

B. CONDIŢIILE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII PRIVIND FURNIZAREA ŞI UTILIZAREA IMPUSE DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Medicament cu eliberare pe bază de prescripţie medicală restrictivă (Vezi Anexa I: Rezumatul caracteristicilor produsului, pct. 4.2)

• CONDIŢII SAU RESTRICŢII CU PRIVIRE LA SIGURANŢA ŞI EFICACITATEA UTILIZĂRII MEDICAMENTULUI

Nu este cazul.

• ALTE CONDIŢII

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă trebuie să depună RPAS-uri ale medicamentului autorizat prin această decizie la intervale anuale, până la o nouă revizuire de către CHMP.

Planul de management al riscului

DAPP se angajază să efectueze studiile şi activităţile de farmacovigilentă suplimentare detaliate în Planul de farmacovigilenţă, conform celor stabilite în versiunea 2.0 a Planului de management al riscului (RMP) prezentată în modulul 1.8.2 al Cererii de autorizare de punere pe piaţăşi orice actualizări ulterioare ale RMP aprobate de CHMP.

În ceea ce priveşte ghidurile CHMP privind Sistemele de management ale riscului pentru medicamentele de uz uman, orice versiune actualizată a RMP trebuie depusă în acelaşi timp cu următorul Raport periodic actualizat referitor la siguranţă (RPAS).

În plus, versiunea actualizată a RMP trebuie depusă

1.      Când se primesc informaţii noi care pot avea impact asupra Specificaţiei de siguranţă actuale, Planului de farmacovigilenţă sau activităţilor de reducere la minimum a riscului.

2.      În decurs de 60 de zile de la atingerea unui obiectiv important (de farmacovigilenţă sau de reducere la minimum a riscului)

3.      la cererea EMA

4.       

ANEXA III
ETICHETAREA ŞI PROSPECTUL

 

A. ETICHETAREA

INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL SECUNDAR REBETOL – 84, 112, 140, 168 capsule

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 40 mg/ml soluţie orală ribavirină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare ml soluţie orală conţine ribavirină 40 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine sorbitol lichid (cristalizat), zahăr.
Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

soluţie orală 1 flacon a 100 ml seringă dozatoare a 10 ml

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original.

SP Europe Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles, Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/107/004

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE

INFORMAŢII ÎN BRAILLE

Rebetol

MINIMUM DE INFORMAŢII CARE TREBUIE SĂ APARĂ PE AMBALAJUL PRIMAR Rebetol 40 mg/ml soluţie orală

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rebetol 40 mg/ml soluţie orală ribavirină

2. DECLARAREA SUBSTANŢEI(LOR) ACTIVE

Fiecare ml soluţie orală conţine ribavirină 40 mg.

3. LISTA EXCIPIENŢILOR

Conţine sorbitol lichid (cristalizat), zahăr.
Vezi prospectul pentru informaţii suplimentare.

4. FORMA FARMACEUTICĂŞI CONŢINUTUL

soluţie orală 100 ml

5. MODUL ŞI CALEA(CĂILE) DE ADMINISTRARE

Administrare orală
A se citi prospectul înainte de utilizare.

6. ATENŢIONARE SPECIALĂ PRIVIND FAPTUL CĂ MEDICAMENTUL NU TREBUIE PĂSTRAT LA ÎNDEMÂNA ŞI VEDEREA COPIILOR

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

ALTĂ(E) ATENŢIONARE(ĂRI) SPECIALĂ(E), DACĂ ESTE(SUNT) NECESARĂ(E)

DATA DE EXPIRARE

EXP

CONDIŢII SPECIALE DE PĂSTRARE

PRECAUŢII SPECIALE PRIVIND ELIMINAREA MEDICAMENTELOR NEUTILIZATE SAU A MATERIALELOR REZIDUALE PROVENITE DIN ASTFEL DE MEDICAMENTE, DACĂ ESTE CAZUL

NUMELE ŞI ADRESA DEŢINĂTORULUI AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original.

SP Europe Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles, Belgia

12. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

EU/1/99/107/004

13. SERIA DE FABRICAŢIE

Serie

14. CLASIFICARE GENERALĂ PRIVIND MODUL DE ELIBERARE

Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.

B. PROSPECTUL

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Rebetol 40 mg/ml soluţie orală

ribavirină

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:

1.      Ce este Rebetol şi pentru ce se utilizează

2.      Înainte să utilizaţi Rebetol

3.      Cumsă utilizaţi Rebetol

4.      Reacţii adverse posibile

5.      Cum se păstrează Rebetol

6. Informaţii suplimentare

Acest prospect conţine informaţii pentru pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 şi 17 ani şi pentru părinţii sau personalul care îi îngrijeşte.

1. CE ESTE REBETOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Rebetol soluţie orală conţine substanţa activă ribavirină. Rebetol 40 mg/ml soluţie orală opreşte multiplicarea multor tipuri de virusuri, incluzând virusul hepatitei C. Rebetol nu trebuie utilizat fără peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, adică Rebetol nu trebuie utilizat de unul singur.

Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b este indicat pentru utilizare la copii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi, care nu au fost trataţi anterior pentru infecţia cu virusul hepatitei C (VHC).

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI REBETOL

Rebetol nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta mai mică de 3 ani.

Nu utilizaţi Rebetol Dacă oricare din următoarele vi se potrivesc dumneavoastră sau copilului de care aveţi grijă, nu luaţi Rebetol, şi informaţi imediat medicul dacă:

1.      aţi avut probleme mintale sau nervoase grave, de exemplu, depresie severă, idei de sinucidere sau încercări de sinucidere.

2.      sunteţi alergic (hipersensibil) la ribavirină sau la oricare dintre celelalte componente ale Rebetol.

3.      sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă (vezi secţiunea "Sarcina şi alăptarea").

4.      alăptaţi.

5.      aţi avut probleme cardiace în ultimele 6 luni.

6.      aveţi afecţiuni medicale severe care vă fac să vă simţiţi foarte slăbit.

7.      aveţi afecţiuni renale severe şi/sau urmaţi hemodializă.

8.      aveţi o altă afecţiune hepatică gravă, în afară de hepatita cronică C.

9.      prezentaţi orice tulburări ale sângelui, cum ar fi anemie (număr mic de celule sanguine roşii), talasemie, siclemie.

10.  aveţi hepatită autoimună sau orice altă afecţiune la nivelul sistemului imunitar.

11.  folosiţi medicamente care produc inhibarea sistemului imunitar (care vă protejează împotriva infecţiilor şi a altor afecţiuni).

Copiii şi adolescenţii nu trebuie să utilizeze asocierea terapeutică Rebetol şi interferon alfa dacă au tulburări nervoase sau mintale grave prezente sau în antecedente, cum ar fi depresie severă, gânduri de suicid sau încercări de sinucidere.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Nu utilizaţi” din Prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Rebetol.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Rebetol Solicitaţi imediat ajutor medical dacă apar simptome de reacţie alergică severă (cum ar fi dificultăţi în respiraţie, respiraţie şuierătoare sau urticarie) în timp ce urmaţi acest tratament.

Copii şi adolescenţi care au o greutate mai mică de 47 kg:
Nu este recomandată utilizarea Rebetol capsule. Pentru copiii cu vârsta de cel puţin 3 ani şi adolescenţi care au o greutate mai mică de 47 kg este disponibilă o soluţie orală de Rebetol.

Trebuie să informaţi medicul dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă: sunteţi adult care are sau a avut tulburări nervoase sau mintale severe, confuzie, stare de inconştienţă, sau aţi avut gânduri de suicid sau aţi încercat să vă sinucideţi, aţi avut vreodată depresie sau simptome asociate cu depresia (de exemplu, stare de tristeţe, respingere, etc) în timpul tratamentului cu Rebetol.,sunteţi femeie la vârsta fertilă (a se vedea secţiunea „Sarcina şi alăptarea”) ,sunteţi bărbat si partenerul dumneavoastră este la vârsta fertilă (a se vedea secţiunea „Sarcina şi alăptarea”),aţi avut anterior o boală cardiacă gravă sau aveţi o boală cardiacă,aveţi mai mult de 65 de ani sau dacă aveţi probleme cu rinichii,aveţi sau aţi avut orice boală gravă,aveţi probleme cu tiroida.

În timpul tratamentului cu Rebetol în asociere cu un interferon alfa, au fost raportate tulburări dentare şi paradentare care pot conduce la pierderea danturii. În plus, a fost raportată uscăciunea gurii care poate avea un efect dăunător asupra danturii şi mucoasei bucale pe durata tratamentului asociat cu Rebetol şi un interferon alfa. Este necesar să vă spălaţi pe dinţi de două ori pe zi şi să faceţi examene dentare regulate. În plus, unii pacienţi pot prezenta vărsături. Dacă aveţi această reacţie, asiguraţi-vă că v-aţi clătit bine gura după episod.

În timpul tratamentului în asociere cu Rebetol şi un interferon alfa, pacienţii pot avea probleme oculare sau în cazuri rare, pierderea vederii. Dacă sunteţi tratat cu ribavirină în asociere cu un interferon alfa, trebuie să vi se efectueze o examinare standard a ochilor. Fiecare pacient care semnalează probleme de scădere sau pierdere a vederii trebuie să fie examinat prompt şi complet pentru evaluarea parametrilor funcţiei vizuale. Pacienţilor care au afecţiuni oculare preexistente (de exemplu, retinopatie diabetică sau hipertensivă) trebuie să li se efectueze examene oculare periodice în timpul tratamentului în asociere cu un interferon alfa şi ribavirină. Tratamentul în asociere cu ribavirinăşi un interferon alfa trebuie întrerupt la pacienţii care prezintă noi afecţiuni oculare sau înrăutăţirea afecţiunilor oculare.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Aveţi grijă deosebită” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă dumneavoastră sau copilul de care aveţi grijă: luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, incluzând dintre cele eliberate fără prescripţie medicală,sunteţi trataţi cu azatioprină în asociere cu ribavirinăşi interferoni alfa pegilaţi şi, în consecinţă, poate fi un risc crescut de a dezvolta tulburări sanguine severe, sunteţi infectaţi cu Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV - pozitiv) şi cu Virusul Hepatitei C (VHC) şi sunteţi în tratament cu medicamente anti-HIV - [inhibitori nucleozidici al revers transcriptazei (INRT) şi/sau terapie antiretrovirală foarte activă (HAART)]: Rebetol în asociere cu un interferon alfa şi cu medicamente anti-HIV poate creşte riscul de acidoză lactică, insuficienţă hepaticăşi apariţia de anomalii sanguine (reducerea numărului de celule roşii care transportă oxigen, a anumitor celule albe care luptă împotriva infecţiilor şi a celulelor pentru coagularea sanguină denumite plachete). În ce priveşte tratamentul cu zidovudină sau stavudină, nu este sigur dacă Rebetol nu va modifica modul în care acţionează aceste medicamente. De aceea, trebuie să vă faceţi în mod regulat teste sanguine, pentru a vă asigura că infecţia cu HIV nu se agravează. Dacă infecţia se agravează, medicul dumneavoastră va decide dacă tratamentul cu Rebetol trebuie sau nu să fie schimbat. În plus, pacienţii cărora li se administrează zidovudină şi ribavirină în asociere cu interferoni alfa pot prezenta un risc crescut de a dezvolta anemie (număr scăzut de celule sanguine roşii). Astfel, nu este recomandată utilizarea zidovudinei şi ribavirinei în asociere cu interferoni alfa. Din cauza riscului de acidoză lactică (o acumulare de acid lactic în corp) şi pancreatită utilizarea ribavirinei şi didanozinei nu este recomandatăşi utilizarea ribavirinei şi stavudinei trebuie evitată. Pacienţii cu infecţie concomitentă cu HIV cu boală hepatică avansatăşi cărora li se administrează HAART pot avea un risc crescut de înrăutăţire a funcţiei hepatice. Adăugarea tratamentului cu un interferon alfa de unul singur sau în asociere cu ribavirină poate creşte riscul la aceşti pacienţi.

Atenţionare: Vă rugăm să citiţi subpunctul “Utilizarea altor medicamente” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b înainte de a începe tratamentul în asociere cu Rebetol.

Utilizarea Rebetol cu alimente şi băuturi

Rebetol trebuie luat cu alimente.

Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă, nu trebuie să luaţi Rebetol. Rebetol poate fi foarte dăunător pentru copilul dumneavoastră nenăscut (embrion).

Atât pacienţii, cât şi pacientele trebuie să fie deosebit de precauţi în activitatea lor sexuală, dacă există vreo probabilitate de sarcină: Fete sau femei aflate la vârsta fertilă: Trebuie să aveţi un test de sarcină negativ înainte de începerea tratamentului, în fiecare lună din cursul tratamentului şi 4 luni după oprirea acestuia. Puteţi discuta acest aspect cu medicul dumneavoastră, Bărbaţi: Nu trebuie să aveţi raporturi sexuale cu o femeie gravidă, decât dacă folosiţi prezervativ. Aceasta va diminua posibilitatea ca ribavirina să ajungă în organismul partenerei dumneavoastră. Dacă partenera dumneavoastră nu este gravidă în prezent, dar este de vârstă fertilă, trebuie să facă teste de sarcină în fiecare lună în cursul tratamentului dumneavoastrăşi timp de 7 luni după oprirea acestuia. Atât dumneavoastră, cât şi partenera dumneavoastră trebuie să utilizaţi mijloace contraceptive sigure în timpul tratamentului cu Rebetol şi 7 luni după terminarea acestuia. Acest aspect trebuie discutat cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Nu utilizaţi Rebetol").

Dacă sunteţi o femeie care alăptează, nu trebuie să luaţi Rebetol. Întrerupeţi alăptarea înainte de a începe tratamentul cu Rebetol.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Rebetol nu vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje; cu toate acestea, peginterferonul alfa-2b sau interferonul alfa-2b poate afecta capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Astfel, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje dacă asocierea terapeutică vă provoacă stare de oboseală, somnolenţă sau confuzie.

Informaţii importante privind unele componente ale Rebetol 40 mg/ml soluţie orală.Acest medicament conţine zahăr şi sorbitol, acestea sunt diferite tipuri de zaharuri. Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, discutaţi cu el înainte de a lua acest medicament

3. CUM SĂ UTILIZAŢI REBETOL

Informaţii generale despre administrarea Rebetol:
Nu administraţi Rebetol copilului dacă acesta are vârsta mai mica de 3 ani.

Luaţi întotdeauna Rebetol exact cum v-a sfatuit medicul. Trebuie să verificaţi cu medicul sau farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Nu luati mai mult decât doza recomandatăşi luati medicamentul pentru perioada prescrisă. Medicul dumneavoastră a stabilit doza adecvată de Rebetol, în funcţie de greutatea dumneavoastră sau a copilului. Vi se vor face în mod regulat teste sanguine pentru a verifica funcţia rinichiului, a ficatului sau a sângelui dumneavoastră. Testele sanguine for fi efectuate regulat pentru a ajuta medicul săştie dacă acest tratament are efect. În funcţie de rezultatele acestor teste, medicul dumneavoastră poate modifica/ajusta doza pe care trebuie să o luaţi şi/sau perioada de timp în care trebuie să luaţi acest tratament. Dacă prezentaţi sau dezvoltaţi afecţiuni renale sau hepatice severe, acest tratament va fi oprit.

Doza obişnuită, calculată în funcţie de greutatea pacientului, este prezentată în tabelul de mai jos: Căutaţi linia care arată greutatea pacientului. Atenţionare: Nu administraţi dacă vârsta copilului este mai mică de 3 ani. Citiţi conform acelei linii numărul de capsule pe care trebuie să le luaţi. Atenţionare: Daca instrucţiunile primite de la medicul dumneavoastră sunt diferite de cantităţile menţionate în tabeluld e mai jos, urmaţi instrucţiunile medicului.

Dacă aveţi orice întrebare referitoare la doză întrebaţi medicul.

 

 

1. Măsurare:

Puteţi măsura doza cu seringa pentru administrare orală furnizată.

Seringa din plastic pentru administrare orală este alcătuită din două părţi: un tub opac şi un piston de culoare albă de dimensiuni adaptate acestuia. Pistonul este marcat începând de la 1,5 ml (la vârf) până la 10 ml, cu subdiviziuni de 0,5 ml.

A. Introduceţi seringa pentru administrare orală, asamblată, în flaconul cu soluţie orală de Rebetol.

B. Păstrând vârful seringii introdus în lichid, retrageţi pistonul. Pe măsura umplerii seringii, veţi vedea numerele de pe piston crescând, de exemplu, 1,5 ml, 2,0 ml, 2,5 ml etc. Atenţionare: Este posibil ca medicul să fi modificat doza pe baza rezultatelor testelor recente.

C. Retrageţi pistonul până când aţi atins numărul corespunzător dozei pe care doriţi să o administraţi.

Extrageţi seringa pentru administrare orală din flacon şi verificaţi dacă în aceasta se găseşte doza corectă de soluţie. Dacă aţi extras prea multă sau prea puţină soluţie, încercaţi din nou până când reuşiţi.

2. Administrare:

Încercaţi să nu atingeţi seringa pentru administrare orală de interiorul gurii.Îndreptaţi vârful seringii spre gura dumneavoastră (sau a pacientului pe care îl îngrijiţi) şi eliberaţi doza prin împingerea pistonului. Înghiţiţi doza.

3. Clătire:

Dacă seringa a atins interiorul gurii, clătiţi-o cu apă înainte de a o reintroduce în flacon. Seringa trebuie clătită cu apă după fiecare utilizare.

4. Administrarea dozei complete:
Luaţi sau administraţi doza recomandată dimineaţa şi seara, în timpul meselor.

Atenţionare: Rebetol soluţie orală se utilizează în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa2b injectabil pentru tratamentul infecţiei cu virusul hepatitei C. Pentru informaţii complete, aveţi grijă să citiţi subpunctul „Cum să utilizaţi” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa2b.

Produsul cu interferoni care este utilizat în asociere cu Rebetol poate provoca o stare neobişnuită de oboseală; dacă vă autoadministraţi acest medicament sau îl administraţi unui copil, este recomandabil să o faceţi înainte de culcare.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Rebetol

Informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist cât mai curând posibil.

Dacă uitaţi să utilizaţi Rebetol

Dacă vă autoadministraţi tratamentul sau dacă aveţi în îngrijire un copil care ia Rebetol în asociere cu interferon alfa-2b sau peginterferon alfa-2b, luaţi/administraţi doza de Rebetol omisă cât mai curând posibil în cursul aceleiaşi zile Dacă a trecut o zi întreagă, întrebaţi-l pe medicul dumneavoastră. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Vă rugăm să aveţi grijă să citiţi subpunctul “Reacţii adverse posibile” din prospectul pentru peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b.

Ca toate medicamentele, Rebetol utilizat în asociere cu un interferon alfa poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Deşi este posibil să nu apară toate aceste reacţii adverse, dacă apar, ele pot necesita asistenţă medicală.

Tulburări psihice şi ale sistemului nervos central: Unii pacienţi prezintă depresie atunci când iau Rebetol în asociere cu un interferon şi, în unele cazuri, aceştia au prezentat gânduri de a atenta la viaţa altora, de suicid sau comportament agresiv (uneori îndreptat împotriva altora). Unii pacienţi chiar s-au sinucis. Dacă vi se pare că deveniţi depresiv, aveţi gânduri de suicid sau modificări de comportament, cereţi ajutor de urgenţă. Aţi putea ruga un membru al familiei sau prieten apropiat să vă ajute să fiţi atent la semnele de depresie sau modificările de comportament.

Copiii şi adolescenţii au o predispoziţie specială de a dezvolta depresie în timpul tratamentului cu Rebetol şi interferon alfa. Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau solicitaţi tratament de urgenţă în cazul în care copilul prezintă simptome de comportament neobişnuit, se simte deprimat sau doreşte să-şi facă rău singur sau altora.

Creşterea şi dezvoltarea (copii şi adolescenţi):

În timpul unui an de tratament cu Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b, anumiţi copii şi adolescenţi nu au crescut sau nu au câştigat în greutate atât cât era aşteptat. Câţiva copii nu au atins înălţimea aşteptată pe o perioadă de 1-5 ani de la terminarea tratamentului.

Contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre reacţiile adverse care apar în timpul tratamentului în asociere cu un interferon alfa: durere toracică sau tuse persistentă; modificări ale bătăilor inimii, leşin, stare de confuzie; stare de depresie; gânduri de suicid sau comportament agresiv; tentativă desuicid, de a atenta la viaţa altora, -senzaţie de amorţeală sau furnicătură, insomnie, tulburări de gândire sau de concentrare, -durere severă de stomac, scaune negre sau de culoare închisă, sânge în scaun sau în urină, dureri lombare sau toracice laterale, senzaţie de durere sau dificultate la urinare, sângerare nazală severă, febră sau frisoane care încep să apară după câteva săptămâni de tratament -afecţiuni oculare sau auditive, erupţii pe piele severe sau roşeaţă,

Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt grupate conform frecvenţei:

 

 

Următoarele reacţii adverse au fost raportate atunci când a fost folosită asocierea Rebetol şi produse conţinând interferon alfa-2b la copii şi adolescenţi:

Reacţii adverse raportate foarte frecvent: scăderea numărului celulelor roşii (care poate determina oboseală, scurtarea respiraţiei, ameteţeli), scăderea numărului de neutrofile (ceea ce vă poate face mai susceptibil la diferite infecţii), scăderea activităţii glandei tiroide (care vă pot da senzaţie de oboseală, vă poate face săvăsimţiţi deprimat sau săaveţi sensibilitate crescutăla frig şi alte simptome), -depresie sau iritabilitate, dureri de stomac, stare generală proastă, tulburări de dispoziţie, senzaţie de oboseală, dificultăţi de adormire sau de menţinere a somnului, infecţii virale, slăbiciune, diaree, ameţeli, febră, simptome similare gripei, dureri de cap, pierderea sau creşterea apetitului alimentar, pierdere în greutate, scăderea ratei de creştere (înălţime şi greutate), dureri în partea dreaptă a toracelui, faringită (dureri în gât), frisoane, dureri de stomac, vărsături, xerodermie, căderea părului, iritaţie, durere sau roşeată la locul injectării, mâncărime, dureri musculare, durere în articulaţii şi muşchi, erupţii pe piele.

Reacţii adverse raportate frecvent: scăderea numărului celulelor care realizeazăcoagularea sângelui denumite plachete sanguine (ceea ce poate face săvă apară mai uşor vânătăi şi să sângeraţi mai uşor), exces de trigliceride în sânge, de acid uric (ca în gută) în sânge, creşterea activităţii glandei tiroide (care văpoate determina nervozitate, intoleranţă la căldurăşi transpiraţii excesive, pierdere în greutate, palpitaţii, tremurături), agitaţie, mânie, comportament agresiv, tulburări de comportament, dificultăţi de concentrare, instabilitate emoţională, leşin, sentimente de de anxietate sau de nervozitate, senzaţie de frig, senzaţie de confuzie, stare de nelinişte, senzaţie de somnolenţă, lipsă de interes sau atenţie, modificări de dispoziţie, durere, somn de calitate slabă, somnambulism, încercări de suicid, tulburări de somn, vise neobişnuite, dorinţa de a-şi face sieşi rău, infecţii bacteriene, răceală, infecţii fungice, vedere anormala, ochi uscaţi sau umezi, infecţii ale urechii, durere, iritaţie sau infecţie oculară, modificări ale gustului, modificări ale vocii, afte, tuse, gingii inflamate, sângerări ale nasului, iritaţia nasului, dureri ale gurii, faringită (durere în gât), respiraţie rapidă, infecţii respiratorii, leziuni ale buzelor şi ulceraţii în colţul gurii, scurtarea respiraţiei, sinuzită, strănut, dureri la nivelul gurii, dureri ale limbii, nas înfundat sau cu secreţii, dureri în gât, dureri de dinţi, abcese dentare, modificări ale dinţilor, ameţeală (senzaţie de rotire), slăbiciune, dureri în piept, înroşirea feţei, palpitaţii (bătăi puternice ale inimii), ritm cardiac rapid, funcţie hepatică anormală, reflux acid, durere de spate, enurezis nocturn, constipaţie, tulburări gastro-esofagiene sau rectale, incontinenţă, apetit alimentar crescut, inflamaţia membranei stomacului şi intestinului, dereglări ale stomacului, scaune moi, tulburări urinare, infecţii ale tractului urinar, perioadă menstruală dificilă, neregulată sau absentă, perioade menstruale neobişnuit de lungi şi cu sângerări intense, tulburări vaginale, inflamaţia vaginului, dureri testiculare, apariţia de trăsături corporale masculine, acnee, vânătăi, eczemă (piele inflamată, roşie, uscatăşi cu mâncărime, posibil cu leziuni zemuinde), sensibilitate la atingere crescută sau scăzută, transpiraţii crescute, creşterea mişcărilor musculare, tensiune musculară, iritaţie sau mâncărime la locul injectării, dureri la nivelul membrelor, afecţiuni ale unghiilor, senzaţii de amorţeală sau furnicături, tegumente palide, erupţii pe piele cu leziuni papulare punctiforme, tremurături ale mâinilor, piele de culoare roşie sau modificări la nivelul pielii, decolorarea pielii, piele sensibilă la lumina soarelui, răni la nivelul pielii, umflături ca urmare a reţinerii apei în ţesuturi, umflarea glandelor (umflarea nodulilor limfatici), tremurături, tumori (nespecificate),

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent: comportament anormal, tulburări emoţionale, frică, coşmaruri, sângerări ale membranei mucoase care acoperă suprafaţa interioară a pleopelor, vedere înceţoşata, somnolenţă, intolerantă la lumină, mâncărrime la nivelul ochilor, durere facială, discomfort toracic, dificultăţi de respiraţie, infecţii pulmonare, discomfort nazal, pneumonie, respiraţie şuierătoare, presiune arterialăscăzută, ficat mărit, menstruaţii dureroase, mâncărime în zona anală (oxiuri sau ascarizi), erupţii sub formăde vezicule (herpes), sensibilitate la atingere scăzută, contractii musculare, dureri în piele, tegumente palide, exfolierea pielii, roşeaţă, umflarea pielii.

De asemenea, au fost raportate următoarele reacţii adverse, apărute la asocierea Rebetol şi un interferon alfa, la adulţi, dar nu şi la copii:

Reacţii adverse raportate frecvent: scăderea numărului unor globule albe din sânge, denumite leucocite, ceea ce poate favoriza infecţiile, exces de zahăr la nivelul sângelui, valoare mică a calciului în sânge, amnezie, plâns, sângerări ale gingiilor, senzaţie de leşin, furie, afectarea memoriei, tulburări mintale, suflu cardiac (sunete anormale ale bătăilor inimii), dificultăţi de respiraţie, tensiune arterială scăzută sau crescută, vedere înceţoşată, modificări de auz, senzaţie de ţârâit în urechi, dureri ale urechilor, balonare, senzaţie de arsuri pe limbă, modificări ale gustului, pierderea gustului, uscăciunea gurii, migrenă, tuse neproductivă, senzaţie de sete, anomalii ale urinii, eliminarea de urină în cantităţi mai mari decât de obicei, colon iritabil, iritarea glandei prostatice, gaze abdominale (flatulenţă), icter (îngălbenirea pielii), tulburări ovariene, dureri de sân, lipsa interesului pentru sex sau incapacitatea de a duce până la capăt un act sexual, probleme erectile, textură anormală a părului, artrită, psoriazis, spasm muscular, mâini sau glezne umflate, faţă umflată, mers nesigur, deshidratare.

Reacţii adverse raportate mai puţin frecvent: auzul sau vederea unor imagini nereale, -atac de cord, atac de panică, reacţie de hipersensibilitate la medicament, inflamaţia pancreasului, durere osoasă, diabet zaharat,slăbiciune musculară,

Reacţii adverse raportate rar: convulsii, pneumonie,poliartrită reumatoidă, tulburări renale, scaune sângerânde sau închise la culoare, durere abdominalăintensă, sarcoidoză(o boală caracterizată prin febră persistentă, pierdere în greutate, dureri şi umflareaarticulaţiilor, leziuni cutanate şi umflarea glandelor), vasculită.

Reacţii adverse raportate foarte rar: sinucidere.

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută: ideaţie de a atenta la viaţa altora, manie (entuziasm nejustificat sau excesiv),
pericardită (inflamaţia învelişului cardiac), exudat pericardic (lichid care apare între pericard – învelişul cardiac - şi inimă).

De asemenea, a mai fost raportată încercarea de a-şi face rău sieşi, în cazul adulţilor, copiilor şi adolescenţilor.

Rebetol în asociere cu un interferon alfa mai poate determina: anemie aplastică, aplazia globulelor roşii (condiţie în care organismul opreşte sau reduce producţia de globule roşii); aceasta determină anemie severă, ale cărei simptome includ oboseală neobişnuităşi lipsă de energie, idei delirante,infecţii ale tractului respirator superior şi inferior, inflamarea pancreasului,
erupţii severe pe piele care se pot asocia cu băşici la nivelul gurii, nasului, ochilor sau altor membranemucoase (eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson), necrolizătoxică a epidermei (băşici şi descuamarea stratului extern al pielii).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu asocierea Rebetol cu un interferon alfa: gândire anormală, vederea sau auzirea de lucruri care nu sunt reale, alterarea statusului mental, dezorientare, edem angioneurotic (umflarea mâinilor, picioarelor, gleznelor, feţei, buzelor, gurii sau gâtului, care poate determina dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire), accident vascular cerebral (evenimente vasculare cerebrale), sindrom Vogt-Koyanagi-Harada (o boală inflamatorie autoimună care afectează ochii, tegumentele şi membranele urechilor, creierul şi măduva spinării), -bronhoconstricţie şi anafilaxie (o reacţie alergică gravă, la nivelul întregului organism), tuse constantă, -probleme oculare incluzând afectare a retinei, obstrucţia arterei retiniene, inflamaţia nervului optic, umflarea ochilor şi puncte retiniene similare firelor de bumbac (depozite albe pe retină), -mărirea ariei abdominale, dureri epigastrice, tulburări ale mişcărilor intestinale sau mişcări intestinale dureroase, reacţii de hipersensibilitate acută incluzând urticarie (băşici), vânătăi, dureri intense în membre, dureri în picioare sau şold, diminuarea distanţei de mişcare, înţepeneală, sarcoidoză (o boală caracterizată prin febră persistentă, scăderea greutăţii corporale, durere articularăşi umflarea articulaţiilor, leziuni cutanate şi ganglioni măriţi), Rebetol în asociere cu peginterferon alfa-2b sau interferon alfa-2b mai poate determina: urină închisă la culoare, tulbure sau de culoare anormală. dificultăţi respiratorii, modificări ale modului în care bate inima dumneavoastră, durere toracică, durere la nivelul braţului stâng, durere maxilară, pierderea conştienţei, -incapacitate de folosire a unor părţi ale corpului, slăbiciune sau pierderea forţei muşchilor faciali, pierderea simţului tactil, pierderea vederii.

Dumneavoastră sau persoana care are grijă de dumneavoastră trebuie să îl sunaţi imediat pe medic dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome.

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ REBETOL

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi Rebetol după data de expirare înscrisă pe etichetă. După prima deschidere a flaconului, soluţia orală poate fi utilizată în interval de 1 lună.

A se păstra la temperaturi sub 30ºC.

Nu utilizaţi Rebetol fără sfatul medicului dumneavoastră sau al farmacistului dacă observaţi orice modificare a aspectului soluţiei.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE

Ce conţine Rebetol

 Substanţa activă este ribavirină 40 mg/ml.

 Celelalte componente sunt: citrat de sodiu, acid citric anhidru, benzoat de sodiu, glicerol, zahăr, sorbitol lichid (cristalizat), propilenglicol, apă purificată, aromatizant natural şi artificial pentru gumă de mestecat

Cum arată Rebetol şi conţinutul ambalajului

Rebetol soluţie orală 40 mg/ml este ambalat în flacon din sticlă brună având capacitatea de 118 ml,
care conţine 100 ml soluţie orală.
Este însoţit de o seringă a 10 ml pentru măsurarea dozei orale.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Fabricantul: SP Europe SP S.A. 73, rue de Stalle 2, rue Louis Pasteur B-1180 Bruxelles F-14200 Hérouville St Clair Belgia Franţa

Pentru orice informaţii despre acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a

deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă:

België/Belgique/Belgien

Rue de Stalle/Stallestraat 73 B-1180 Bruxelles/Brussel/Brüssel Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

България

Ийст Парк Трейд Център Бул. „Н.Й.Вапцаров” 53А, ет. 2 BG-София 1407 Тел.: +359 2 806 3030

Česká republika

Ke Štvanici 3 CZ-186 00 Praha 8 Tel: +420 221771250

Danmark

Lautrupbjerg 2 DK-2750 Ballerup Tlf: + 45-44 39 50 00

Deutschland

Thomas-Dehler-Straße 27 D-81737 München Tel: + 49-(0)89 627 31-0

Eesti

Järvevana tee 9 EE-11314 Tallinn Tel: + 372 654 96 86

Ελλάδα

Αγίου Δημητρίου 63 GR-174 55 Άλιμος Tηλ: + 30-210 98 97 300

España

Km. 36, Ctra. Nacional I E-28750 San Agustín de Guadalix – Madrid Tel: + 34-91 848 85 00

France

34 avenue Léonard de Vinci F-92400 Courbevoie

Luxembourg/Luxemburg

Rue de Stalle 73 B-1180 Bruxelles/Brüssel Belgique/Belgien Tél/Tel: + 32-(0)2 370 92 11

Magyarország

Alkotás u. 53. H-1123 Budapest Tel.: +36 1 457-8500

Malta

168 Christopher Street MT-VLT02 Valletta Tel: + 356-21 23 21 75

Nederland

Walmolen 1 NL-3994 DL Houten Tel: + 31-(0)800 9999000

Norge

Pb. 398 N-1326 Lysaker Tlf: + 47 67 16 6450

Österreich

Am Euro Platz 2 A-1120 Wien Tel: + 43-(0) 1 813 12 31

Polska

Ul. Taśmowa 7 PL-02-677 Warszawa Tel.: + 48-(0)22 478 41 50

Portugal

Rua Agualva dos Açores 16 P-2735-557 Agualva-Cacém Tel: +351-21 433 93 00

România

Şos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 17-21, Băneasa Center, et. 8, sector 1 Tél: + 33-(0)1 80 46 40 40 RO-013682 Bucureşti Tel: + 40 21 233 35 30

Ireland

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW Tel: +44-(0)1 707 363 636

Ísland

Hörgatún 2 IS-210 Garðabær Sími: + 354 535 70 00

Italia

Via fratelli Cervi snc, Centro Direzionale Milano Due Palazzo Borromini I-20090 Segrate (Milano) Tel: + 39-02 21018.1

Κύπρος

Οδός Αγίου Νικολάου, 8 CY-1055 Λευκωσία Τηλ: +357-22 757188

Latvija

Bauskas 58a -401 Rīga, LV-1004 Tel: + 371-7 21 38 25

Lietuva

Kęstučio g. 65/40 LT-08124 Vilnius Tel. + 370 52 101868

Acest prospect a fost aprobat în Slovenija

Dunajska 22 SI-1000 Ljubljana Tel: + 386 01 3001070

Slovenská republika

Strakova 5 SK-811 01 Bratislava Tel: + 421 (2) 5920 2712

Suomi/Finland

PL 46/PB 46 FIN-02151 Espoo/Esbo Puh/Tel: + 358 -(0)9 804 650

Sverige

Box 7152 S-192 07 Sollentuna Tel: + 46-(0)8 522 21 500

United Kingdom

Shire Park Welwyn Garden City Hertfordshire AL7 1TW - UK Tel: + 44-(0)1 707 363 636

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu/

Atentie
Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.
Cititi prospectele medicamentelor sau a suplimentelor alimentare, pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

Puteti raporta reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale . Raportând reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta medicamentelor. Raporteaza o reactie adversa